Ready, set, run!?

Last run for 2017 and I’m drawing the line at 908k. In February 2017 I was setting the 1000k yearly goal.

8 months later, in September, I was reaching the 750k milestone, but I also crashed into a nasty knee issue: Patellofemoral Pain syndrome (PFPS), or “the runner’s knee”, which got its nickname for an obvious and very unfortunate reason—knees inflammation.

Therefore, I had to stop running for the next 3 months (which I did…more or less) and start my physioteraphy treatment with a kinetoteraphy recover squedule as followed. All that with a bit of yoga vibe around..

They say listen to your doctor and be nice taking your medicine! Well, let’s just say that behaving might not always  be my strength. Maybe because I just can’t take no for an answer, or at least not that easy, for sure.

The show must go on!
Therefore, I kept on running. Not as I used to, of course, but enough to keep moving forward and still keep my knees on recovery mode.

Today, 3 months later, I’m back in the game with a 150k added to my yearly goal, reaching 908k instead of 750k.?

Bottom line?
My learnings from the whole experience were priceless!

Besides the overall vibe of running, the positive impact it had on my health and my inner balance, besides the abundance of solutions and clever ideas I got from it, I realised that the biggest impact I received from it was the way it changed my mindset. 

It thought me that I’ll never quit easily on something I want. Never.

There is a fine line tho, when you have to choose between the things you have to get over and leave behind and those worth pushing your limits for. Learning when you should cross that line it’s called wisdom. And you can only buy it with life experience and the courage to fail!

I learned that I am definitely stronger than I thought. And I’ve always thought about myself as one of the strong ones.

I learned that perseverence always pays off the hustle. Always.

At last, but not least, I choose to go for the gold and I choose to not settle for less! On the running trail, in my career, with my overall goals…and life!

I encourage you to do the same. 🙂
Have an amazing 2018!

 

 

O săptământă în Santorini în luna noiembrie (da, știu, noiembrie, plajă, not really proper, dar nu contează, a fost un an destul de plin, care m-a surpins în nenumărate rânduri, iar asta e cumva “vacanța de vară”. O săptămână pe care voiam să o anulez înainte cu 3 zile de decolare și dacă îți spun și de ce o să râzi de mine.

Pur și simplu nu aveam chef de vacanță. Eram într-un vibe de muncă și de făcut lucruri, extraordinar,  pe care nu-l pot explica.

Ceea ce-mi place foarte mult la echipa din care fac parte (mai mult decât ceea ce fac practic) e viziunea overall, ideea de oferi omenilor din jurul nostru deschiderea către oportunități deosebite și un mindset mai optimist. Iar Romania merită asta din plin!

Dar nu vreau să te duc într-o direcție profesională, vreau să-ți povestesc puțin despre experiența mea în Santorini și să-ți dau un push de încredere în tine.

Cum spuneam, pentru că nu prea aveam chef de vacanță, am luat călătoria asta ca pe o experiență culturală și niște timp pentru mine, în care să-mi clarific și să-mi reconturez puțin viziunea de viitor.

…și ca de obicei, cineva a avut grijă să nu uit vacanța asta foarte curând.

Pe lângă farmecul locului, gastronomia grecească și obiectivele turistice, am ales 4 experiențe cheie pe care vreau să le împărtășesc și cu tine.

1. Dream big! There is nothing to lose if you do! 

S-a întâmplat chiar în prima seară petrecută pe insulă, ne-am oprit după ce am savurat apusul, pe o bancă (Am uitat să-ți spun că am făcut excursia asta cu una dintre cele mai bune prietene ale mele. Trebuia să fim 3, dar într-un final am ajuns aici doar două).

Revenind, am decis să dedicăm seara aceea obiectivelor noastre pentru 2018 și 2021. Cum arată Andrada cea din 31 decembrie 2018 și ce are ea deosebit față de cea de acum?…dar cea din 2021? Cam așa a decurs seara noastră, niște introspecție, noi obiective și multă dorință să le aducem la un final pe toate!

Therefore, terminasem “transmisia” pentru “viitoarele noi” , cele din următorii 3 ani și am intrat în primul magazin de suveniruri ca să stricăm banii pe prostii, of course.

Răscolind printre accesorii și eșarfe, într-o adunătură de haine de vară, era acolo: un tricou alb aruncat peste restul celelalte, cu mesajul imprimat: “Be pacient, God knows what he’s doing!”.

Îți imaginezi reacția noastră în momentul acela, după sesiunea de vizualizare.

Și apoi, who are we to disagree with a greek T-shirt?:D

Voiam să-i facem și o poză, dar nu aveam voie din nu știu ce motiv, așa că ne-am mulțumit cu emoția momentului. Grecii sunt cam ciudați ca vibe, iar “customer care-ul” lor m-a lăsat rece. Le-am dat totuși puncte în plus pentru bucătăria grecească (cred că m-am îngrășat vreo 3 kg săptămâna asta).

2. Unexpected bucketlist: Să explodăm explorăm vulcanul!

Sunt fascinată de vulcani încă de când aveam vreo 10 ani. Totul a început după ce am văzut primul meu documentar și evident că atunci când visezi noaptea lavă și erupții, vrei să te și urci pe unul să vezi cu ochii tăi ce-i acolo!

Am găsit și aici o croazieră scurtă spre insula vecină și spre surprinderea mea am aflat că Santorini e un vulcan activ.

Știi momentul acela când te trezești tăind de pe bucketlist lucruri fără să le fi planificat? Așa am pățit și eu! Poate că nu am văzut scurgeri de magmă, doar de sulf și gaze, dar am aflat că pot face asta pe Etna. So, Italy, here I come again! (Sau Indonesia, who knows where the wind blows.)

 

3. Bollywood experience: “I’m still looking for that movie we’re going to play in”. Oh wait, it might be this one for now!

Asta e descrierea unei poze pe care am încărcat-o pe Instagram în luna august.

Am postat-o for fun, într-o dimineață de vineri. Chiar și așa, text-ul e tot un wish de life bucket list.

Poate că nu e pentru acum având în vedere că, momentan, focusul meu e într-o cu totul altă direcție decât Hollywood-ul, dar pentru că am avut mereu un crush legat de artă și teatru, nu pot să neg că dorința asta nu e doar apă de ploaie.

Chiar și așa, partea funny e că în ultima dimineață din vacanța asta, mi-am cumpărat magnetul pentru colecția de memories. Și arată cam așa:

…pentru ca mai apoi, câteva ore mai târziu să ne trezim jucând într-un musical Bollywoodian. Asta așa, din seria cere și ți se va da!:D

Întâmplarea a fost foaaaarte tare!  În plimbarea noastră spre ultimul apus, ne-am trezit în mijlocul filmărilor unui echipaj de filmare, venit tocmai din India pentru càteva secvențe grecești. Foarte detașați, ne-au întrebat dacă nu am vrea să facem parte din scena pe care urmau să o filmeze: o cere în căsătorie finalizată cu un street dance de mulțime. Și am spus da, evident!

Una bucată regizor, una bucată coregraf la pachet cu o serie de pași de dans învățați on the spot, niște chef de distracție și sete de  viață și chop, chop, chop, there we are – having fun along with some Indian actors for a bollywood musical…in Santorini.

Ne-am distrat maxim! ? Cred că dansul indian nu e chiar punctul meu forte, dar experiența în sine a fost cu siguranță priceless!

 

4. Where have we met before, dear one?

Nu știu câte lucruri ciudate ți se pot întâmpla într-o vacanță de o săptămână, dar eu mai am două și promit că am terminat!

Următoarea întâmplare a avut loc în aceeași zi cu vizita la vulcan. Foarte random, la întoarcere, am ajuns să dezbatem puțin ideea de reîncarnare.

Nu pot spune că e un subiect în care cred neapărat, poate și pentru că sunt puțin pragmatică când e vorba despre teorii abstracte. Dar îmi dau seama că viața are felul ei propriu de te face să te simți mic și ignorant când te aștepți mai puțin. 

Așa m-am simțit și eu în ziua aceea. Ne-am întors pe o plajă din apropiere după hike-ul de pe insulă, cu tot cu discuțiile noastre cu reîncarnarea și scepticismul meu legat de subiect.

Stăteam pe marginea bordurii, citind, în așteptarea autobuzului care trebuia să ne ducă înpoi în oraș și, foarte random, își face apariția un patruped vagabond.

Se apropie foarte hotărât, îmi ridică cu botul cotul îndoit de la mâna în care țineam cartea, își vâră capul sub el și mi se așează în poală. Just like that! Se uită preț de două secunde spre apusul reflectat în mare, apoi își vâră botul la loc pe genunchi și…adoarme.

Am rămas splash! Totul s-a întâmplat în decurs de câteva secunde și nici măcar nu am reușit să reacționez, așa că am început să-l mângâi și să asimilez momentul.

Când a ajuns autobuzul și a trebuit să plecăm, ne-a urmărit până în momentul în care am urcat în mașină.

Maybe we met in another life, maybe we didn’t, but that was definitely one unique bonding experience coming out of the blue.

5. That’s a wrap, baby! …or it is just the beginning?

Ultima seară am ales să o petrecem într-o parte mai retrasă a stațiunii.

Era o zonă pe marginea unei stânci înalte.

 

Am petrecut aici câteva minute în care am tras 2-3 concluzii mai bold, o serie de lucruri pe care le-am învățat în 2017 și o listă de lucruri pentru care sunt recunoascătoare să le am în viața mea.

La doar câteva secunde după ce ne-am ridicat să ne întoarcem spre casă, a izbucnit un foc de artificii pe cer. Just like that, într-o joi, la ora 18:11 (cine dă drumul la artificii la ora 6 dupămasa!?), la marginea orașului, într-o zi obișnuită din luna noiembrie. You tell me that’s just random!

Einstein spunea că imaginația și vizualizarea sunt totul! “Teaserul” pentru atracțiile vieții.

Mie, asta îmi spune multe și cred că viața are modul ei aparte prin care mă fascinează cu fiecare experiență inedită pe care mi-o oferă. Și sper că și pe tine!

…dar până data viitoare, vreau să-mi spui dacă ai decis cum îți faci teaser-ul pentru surprizele pe care le are pentru tine și ce vrei să faci ca să le transformi în realitate. 🙂 

Let me know!

Until next time,

A.