Bate vântul peste creastă,Se împrăștie fricile,Tragi mai jos de pelerinăSă-ți acoperi visele. Doi coboară, șase urcăCinci s-au răzgândit pe drumUnul tace și absoarbeLiniștea de “nu știu cum”. Ochii-ți strălucesc de viațăȘi-ți cuprind dorința trează –Suflul ce-ți hrănește zilnicInima ce tot crează. Bate vântul peste creastăBrațele încep să doarăVisele-ți par tot mai multeȘi mai greu de Continue Reading
